April 24, 2010

STARE TELEFONICĂ


Telefonul se închide brusc.Suni o dată.Suni a doua oară.Suni a treia oară.Răspunde căsuţa vocală.Telefonul s-a închis.Toţi dracii din culoarele subterane urcă atunci într-o herghelie,tropotind viril spre exterior,printre tendoane.Sfâşii.Spargi,îţi sfărâmi pumnul în uşa atelierului.Vocea din telefon îţi răspunde.Tu o asculţi tăcut.Ai rămas doar o schelă mistuită de flăcări.Hergheliile se opresc toate o clipă.Vocea nu mai vrea să aibă a face cu tine.Hergheliile se retrag hipnotizate spre flăcări.Se sinucid docile.Schelele se dărâmă peste.Cad in galerii ceţoase,negre.Izbucneşti în lacrimi.Armăsarii interiori se aruncă toţi în flăcări urlând terifiaţi.Orgoliul îţi e un felinar chinezesc arzând la propriu.Foiţa îi e tot mai subţire apoi rămân doar cadranele convexe.Te zvârcoleşti.Vocea nu mai vrea să rămână.Te dai cu fruntea de treptele sanctuarului în care te retragi pentru a te sinucide.E ultima noapte.

CONTINUARE>
Sângele ţi se scurge într-un fir roşu şi jucăuş pe treptele sanctuarului în jos.Vocea nu mai vrea să rămână.Încerci să o convingi,să o păcăleşti,îmbeţi ca apoi să o răstigneşti de o grindă a sanctuarului.
Miros de peşte prăjit.
Covor de peşti morţi peste plaja ta interioară,plaja pe care vă iubeaţi cândva în gând.Alergi după trupul ei sărind ca un ţap printre cadavre flaşte.Organe genitale în putrefacţie.Ploaie de pene de corb.Negru combinat cu fâşii sepia de soare îngheţat.
Alergi după ea.
Orizontul se închide.Alergi.Orizontul se apropie.Sari.Orizontul se întunecă.Sare.Piciorul de lemn îi alunecă pe spinarea unei meduze pe moarte. Se împrăştie fără vlagă printre peştii morţi.Te împiedici de trupul ei vâscos şi aterizezi lângă sânul  dezgolit al fetei, peste care alunecă molcom melci. Ridici brusc privirea.
Nu e ea.
Dai din cap năucit .O vezi urcând stânca.Totemul colosal pe care l-aţi descoperit împreună. Îl escaladează iar tu întinzi o mână înţesată cu râme şi urli. Pentru o clipă îţi vezi propriile degete…apoi ploaia de fâşii de soare se înteţeşte tot mai tare.
Sfârşitul îţi e aproape.Întinzi limba după melcul care ţi se întinde pe faţă ca un prezervativ proaspăt folosit. Cochilia care îi păstrează parfumul ţâţei fragede. Vâscosul care mestecă între cei 25,600 de dinţi minusculi o bucată din sfârcul ei.Goblen de muşte peste întregul peisaj.Compoziţie cu peşti morţi şi om muribund.
Imaginea lui Picasso îţi pulsează pentru ultima oară în sanctuarul colcăind de viermi.
Negru.

No comments: